Pedagogia Curativă

Pedagogia Curativă

Ce este pedagogia curativă?

În pedagogie a dominat mult timp convingerea că recuperarea copiilor cu cerinţe speciale este o sarcină exclusivă a specialiştilor, însă treptat s-a înţeles că profesorii şi membrii familiei pot contribui la recuperare, pot face parte din echipa terapeutică şi pot prelua sarcini ale acesteia, continuând actul recuperator acasă sau în cursul activităţilor cotidiene. S-a crezut că în recuperare totul se rezumă la munca strict specializată, dar s-a demonstrat că recuperarea este o artă în care cunoştinţele, devotamentul, pasiunea şi răbdarea se împletesc strâns cu dragostea faţă de copil, cu conservarea, stimularea şi cultivarea legăturilor afective dintre terapeut, educator, copilul deficient şi familia sa.

Scopul pedagogiei curative este acela de a le oferi copiilor cu cerinţe educative speciale posibilitatea de a se deschide şi de a- şi dezvolta propriul potenţial, de a le sprijini integrarea socială, de a- i ajuta să trăiască cu demnitate. Programul său se bazează pe recunoaşterea faptului că niciun om nu este afectat în esenţa sa spirituală, iar deficienţa, perturbarea sau întârzierea în dezvoltare afectează doar instrumentul corporal.

Pedagogia curativă întemeiată de Rudolf Steiner propune un alt mod de a educa, oferit copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, ale căror probleme de sănătate fizică şi psihică nu pot fi rezolvate prin forme de educaţie obişnuită. Sarcina pedagogiei curative rezidă în însoţirea competentă a procesului de dezvoltare a copilului sau adultului cu handicap, direcţiile de acţiune vizând nu atât diagnosticarea deficienţelor, în spiritul defectologiei, cât descoperirea resurselor latente, activarea şi stimularea lor cu mijloace adecvate.